E o zi frumoasă de vară. Stau sub cireşul din curte şi privesc cerul albastru de vară. Un melc urcă încet pe trunchiul copacului.

Îl privesc cum se trudeşte să ajungă în vârf. Observ că îi este tot mai greu şi îl aud zicând că nu mai poate respira aerul otrăvitor.

Eu îl întreb de ce e aerul otrăvitor iar melcul îmi răspunde că bunicul lui i-a povestit că pe vremea când era tânăr totul era verde şi frumos, aerul era curat şi purta în bătaia vântului aroma cireşelor coapte.

Acum, totul e altfel, de când au apărut atât de multe maşini care otrăvesc aerul cu gazele ce le produc.

Melcul îmi mai spune că familia lui era foarte numeroasă şi avea mulţi unchi, mătuşi, veri, verişoare de nu le mai ştia numărul, dar acum abia dacă mai are doi veri, care locuiesc în pomul din curtea vecinilor. Tot melcul îmi spune să fac ceva că altfel specia lui va dispare. Mă simt dator să strig „S.O.S. – Natura!” şi să sper că într-o zi totul va fi verde şi curat.

IGNĂTEANU CONSTANTIN

CLASA a VIII-a A

ŞCOALA SPECIALĂ TÂRGU FRUMOS

Elev cu Cerinţe Educative Speciale - deficienţă mintală uşoară

Prof. Gabriela RUDICĂ